Super-Bianca și Super-Cristina


La fel cum începe orice zi de succes, dimineața în cele mai multe cazuri îmi încep și eu activitatea de voluntariat. Astfel, fie prin intermediul organizației sau în colaborare cu Primăria, am făcut cumpărături și am împărțit alimente, bătrânilor sau persoanelor în nevoie în această perioadă de carantina. Deși este o activitate cu provocări, aduce de 10 ori mai multă satisfacție sufletească. Am împărțit peste 800 de pachete și am întâlnit tot pe atâția oameni. Unii ne-au privit cu neîncredere, un sentiment normal provocat de această perioadă nesigură și necunoscută, alții cu lacrimi în ochi.

M-a impresionat și m-a copleșit faptul că majoritatea nu tindeau spre lucrurile materiale sau serviciile pe care le aduceam la ușa lor, cât spre contactul uman. Bătrânii aflați în izolare ne-au povestit despre copiii lor plecați în țări străine și despre cât de greu le este în această perioadă. Cred că cel mai mare succes al întregii mele activități a fost să văd aceste persoane cu zâmbetul pe buze, după ce am schimbat câteva cuvinte de pe o parte și pe alta a unei uși, distanțați fizic, dar apropiați sufletește.

Bianca Elena Bârgoveanu – Fundația de Sprijin Comunitar – FSC Bacău

 

În perioada pandemiei de COVID -19 am făcut cumpărături de la diferite supermarketuri, le-am livrat bătrânilor ce ne-au cerut ajutorul și am împărțit pachetele oferite de Primărie pentru pensionari. 

Zilele de voluntariat începeau prin a mă asigura că mă protejez atât pe mine, cât și pe ceilalți, purtând echipamentul corespunzător. Cu o lista de cumpărături sau cu acte de completat, îmi începeam datoria pe care trebuia să o duc până la capăt. Cu multă răbdare și bunăvoința, facem cumpărăturile dorite sau împărțeam pungile cu alimente în fiecare bloc la care trebuia să ajung. Oricât de greu mi-a fost în timpul desfășurării acestor activități, n-am simțit oboseala, nu mi-am dorit să termin cât mai repede, ci, din contră, îmi doream să-mi umplu timpul prin a ajuta cât mai mult (acesta fiind principalul motiv pentru care am decis să fac parte din această fundație).

M-a surprins că bătrânii, deși speriați, ne zâmbeau, ne vorbeau cald și am putut să simt și să văd acest fapt și prin măștile pe care le purtam atât eu, cât și beneficiarii. Mă așteptam să găsesc oameni reci din cauza instaurării carantinei, dar i-am găsit plini de speranță, având certitudinea în sufletele lor că va fi bine cât de curând. Puterea lor am primit-o și eu, având speranța să cred că viitorul meu poate nu va fi atât de periclitat. Cred că acesta a fost efectul major pe care l-am simțit asupra mea. 

Cristina Andone – Fundația de Sprijin Comunitar – FSC Bacău

* Ilustrație realizată de Andreea Buzec.