Voluntariatul a devenit un mod de viața pentru mine. În aceste zile, activitatea mea ca voluntar s-a schimbat. Ceea ce iubeam cel mai mult înainte, erau îmbrățișările si zâmbetele copiilor cu care lucram. Acestea s-au transformat în emoticoanele tastaturilor, iar numărul copiilor pe care îi întâlneam și cu care desfășuram activitatea în centrele educaționale s-a redus la 2 copii.
La începutul pandemiei am fost sceptică cu privire la posibilitatea de a face temele cu copiii prin mesaje, crezând că va trebui să depind de programul de lucru al părinților. Surpriza mea a că cei doi copii pe care îi ajut, au propriul lor cont pe o rețea socială. Băiețelul este clasa a III-a, am stabilit să vorbim o data la două zile. Fetița este clasa a II-a și o ajut mai mult la engleză. Cu ea vorbesc mai des. Am creat un grup pe WhatsApp cu copiii înscriși în unul dintre centrele educaționale și cu doamnele coordonatoare. Pe acel grup postăm periodic materiale pentru copii.
În fiecare marți particip la întâlnirile cu voluntarii din țară, pe Zoom. Acestea îmi plac cel mai mult, în urma lor îmi vin idei noi și descopăr campanii în care mă pot implica. Periodic mă întâlnesc, tot online, cu voluntarii de la mine din școală, putând astfel să continuăm activitatea clubului de voluntariat. Fără doar și poate, aceste întâlniri mă ajută rămân pe linia de plutire, deoarece acești oameni îmi dau o energie pozitivă și puterea de a depăși momentele dificile.
Nu pot să vorbesc despre o zi din viața unui voluntar, deoarece toate acestea se desfășoară pe parcursul unei săptămâni. O zi din viața mea, începe cu orele online de la școală, după care vorbesc cu cei doi copii, apoi citesc sau ma uit la seriale. De mult timp spun că Salvați Copiii, pentru mine este a doua familie și faptul că pot să fiu alături de ei și în această perioadă mă face în primul rând să rămân calmă. Descopăr noi idei, pe care abia aștept să le pun în practică. Timpul acordat voluntariatului, în această perioadă, îmi oferă siguranța de a fi utilă și că timpul care trece nu este unul pierdut.
Îmi depășesc limitele, chiar și stând în casă.
Nicoleta Popescu – Organizația Salvați Copiii – Filiala Caraș Severin
*Ilustrație realizată de Alisia Damian-Coantă.